Nefericirea se.

Construieste, adica pe scurt, nefericirea se construieste. Fiecare isi construieste cu migala, din reflex aproape, nefericirea lui. Exista vocatia construirii nefericirii in fiecare din noi si aproape ca exista si placerea de a fi nefericit. Este dorinta ascunsa de a fi cainat, privit cu indulgenta, ajutat si mai ales, ocrotit. Un om nefericit este privit cu alti ochi de semenii lui, fara a fi considerat slab, ci numai un produs al hazardului. Nimic nu este intamplator si trebuie spus ca oamenii puternici au calitatea esentiala de a-si construi fericirea, cu mainile lor, pas de pas, minut de minut.
Nefericirea se construieste extrem de simplu, pornind de la definirea obiectivelor, de orice natura ar fi ele.
Daca obiectivul este pe termen lung, nefericirea il afecteaza dramatic pe individ, marcandu-i in mod negativ existenta.
daca obiectivul este unul marunt, nefericirea are si ea durata scurta. daca insa e urmata de inca o nefericire, cumularile deja au menirea de a umple paharul si un preaplin de nefericitri aduc tristetea pe chipul individului. De vina este numai el si nimeni altcineva.
Dar trebuie luate lucrurile pe concret.
Un elev, sa zicem de medie 7,5- la 8,50 in clipa in care isi propune ca in anul urmator sa incheie scoala cu media 10, deja si-a definit un obiectiv prea indraznet, echivalent cu crearea bazei unei mari nefericiri care il va urmari pas cu pas si-l va ajunge la finele acelui an scolar, cand media sa va fi undeva foarte apropiata de 8,51 dar foarte departe de acel 10, nemotivat autoimpus si mai ales fara rost, cand viata este atat de frumoasa. Daca insa elevul si-ar fi propus o medie de 7,60 si s-ar fi si mobilizat, avea toate elementele sa faca acele corectii care sa-l conduca spre atingerea obiectivului. daca la finele anului, elevul obtinea media 7,80, cu siguranta se va bucura, ceea ce inseamna ca fericirea este de partea sa. Este o fericire curata, clara, construita pas cu pas, caci media 7,80 nu rezulta din note de 3 sau 4, ci din note de 7, 8, 9 si daca nu e prea mult si din note de 10. Totul este cum se pune problema. Obiectivul trebuie sa fie realist, sa motiveze si mai ales sa aiba caracter mobilizator. Fericirea este acea stare pe care o simte orice persoana atunci cand compara ceea ce si-a propus, cu ceea ce a realizat si vede ca ceea ce a realizat este un pic peste ceea ce si-a propus.
Nefericit este acela care:
- nu este apreciat de cei din jur, vina fiind in exclusivitate a sa, pentru ca face parte dintr-un grup selectat gresit
- si-a propus sa faca ceea ce nu a invatat niciunde, nu are calificare, experienta si nici abilitati, dar pur si simplu, crede ca va face
- stie ca nu are resurse financiare sa duca un plan pana la capat si se incapataneaza sa inceapa activitatile
- pune un termen foarte scurt pentru atingerea unui obiectiv dificil pentru altii cu si mai multa experienta
- se supraevalueaza constient in legatura cu realizarea unui obiectiv
- nu ia in considerare ceea ce rezulta din evaluarile unor persoane de mare incredere
- evita sa faca o serie de calcule cu luarea in considerare a marjelor de siguranta care dau o imagine realista a efortului necesar a fi facut pentru a realiza un obiectiv
- elimina factorii defavorizanti si priveste cu prea mult optimism derularea de activitati, in conditiile in care stie ca perfectiunea este de domeniul imaginarului.
Un candidat la un concurs de admitere la un conservator, in conditiile in care la instrumentul sau sunt 2 locuri si 500 de candidati, are o probabilitate enorma de a-si construi nefericirea. In juriu sunt 5 instrumentisit de mare clasa, profesori obiectivi la acel conservator. Din cei 500 de candidati 100 sunt foarte buni, in ideea ca au fost la competitii, au repertoriu, au concerte, sunt cunoascuti. Din acestia 25 sunt de-a dreptul exceptionali. Atunci? probabilitatea de a fi declarat admis este 2/25 adica p=0,08 ceea ce este prea putin, mult prea putin. Riscul de a gusta din cupa unei victorii de exceptie este mult prea mare, pentru ca trebuie raspuns la intrebarea: si daca nu iese lozul castigator? candidatul isi va construi nefericirea inca de la momentul alegerii acelui instrument, pentru ca numarul restrans de locuri exista dintotdeauna, duritatea examenului este veche. Solutia exista si anume, mersul pe drumul cu acest instrument dar pe o alta ruta. Ruta aceasta costa. Respectivul in loc sa mearga la o competitie cu caracter pur si simplu aleator, va merge la un mare maestrul va lucra cu el. Dar asta costa. Marele maestru gireaza pentru elevul sau, il introduce in concerte, il lanseaza si astfel se desavarseste o cariera. Pentru aceasta trebuie insa o autoevaluare si acceptarea a ceea ce zice un mare maestru sau ceea ce zic vreo 2-3 mari maestri. daca ei zic, nu, atunci e nu si gata. nefericirea are durata scurta, iar pentru o alta cariera se pun baze de a fi fericit in cascada, daca nu se repeta ceea ce s-a intamplat de prima data.
Fiecare trebuie sa se evalueze corect. Nefericirea vine din autoevaluari eronate. Daca omul se evalueaza corect, este clar ca stie ca teza sa este de 6,00 -6,50. Asa ca daca obtine 6,30 e in interval. daca insa nu se evalueaza corect, teza sa crede ca este de cel putin 8 (opt) si la evaluare primeste nota 2 (doi) inseamna ca este o problema la autorul tezei, precis. Acel decalaj de cel putin 6 (sase) puncte este izvorul unei mari nefericiri. Asa ca fiecare daca isi stie cu precizie locul, cu siguranta va evita sa puna o caramida la nefericirea proprie.
Multe persoane au o placere speciala de a impune altora traiectorii care sa le genereze lor nefericire.
Un profesor de la Medicina, fusese student de 10. Avea pretentia ca fiul sau sa-i calce pe urme. Nu pricepea o altfel de situatie. Asa ca pustiul, falsifica la greu notele din carnetul lui de student. Intr-o baza de practica am discutat cu el si era speriat ca odata si odata se va descoperi. L-am sfatuit sa aiba o discutie barbateasca cu tatal sau la o bere. El s-a mirat dar i-am explicat ca alta situatie nu exista. cand a revenit in Bucuresti a facut ceea ce i-am zis. A discutat cu tatal sau. Acesta a primit cu greu realitatea. Eu zic ca a fost primul pas facut de acest om in a-si demonta mecanismele generatoare de nefericire. Si asta cu ajutorul unui fiu care nici el nu vroia sa faca o fericire fundamentata pe un fals.